Sociologia se confruntă cu o criză mai vizibilă, datorată crizei economice. Un exemplu de criză a sociologiei este iluzia feed‐back‐ului dat de sondajele de opinie care ar fi o punte eficientă pentru dezvoltarea organizațiilor sociale. Crizele care afectează instituțiile româneşti nu au fost prevenite sau oprite de către opinia negativă a populației. Misiunea sociologiei trebuie să fie revăzută: trebuie să se concentreze asupra cauzelor structurale ale crizelor din sistemul instituțional. Pentru aceasta este nevoie de o altă metodologie de cercetare sociologică. Ne confruntăm cu prăbuşirea a 7 mituri ale ideologiei dominante promovate de către societățile de succes; acest lucru are un efect important asupra reorientării atenției sociologiei: independența totală a economistului, economia funcționează mai bine cu o intervenție minimală a statului, economia fără granițe naționale, economia de piață conține mecanisme structurale pentru protejarea populației, este statul modern unul al bunăstării? Economie globală/probleme sociale naționale, este creşterea economică sigură?/ progresul social automat. Un efect al crizei este reconsiderarea rolului social: de la aspectul pasiv, socialul devine componenta activă în asigurarea bunei funcționări a societății.