Calculul ratelor de sărăcie, determinarea eligibilității în acordarea unui ajutor social, sau analiza oricărui alt aspect legat de bunăstarea unei familii sau gospodării, presupun transformarea acestora (diferite din punct de vedere al structurii şi al numărului de membri) în familii /gospodării comparabile, formate din aşa numiții „adulți echivalenți”. Această transformare se face cu ajutorul scalelor de echivalență. În funcție de scala de echivalență aleasă sunt „împinse” către sărăcie fie gospodăriile numeroase (în cazul scalelor de echivalență prea abrupte), fie gospodăriile cu un număr redus de persoane (dacă scala util izată este prea lină). Care sunt scalele de echivalență cele mai utilizate? În ce măsură aceste scale corespund repartizării reale a consumului în cadrul gospodăriilor din țara noastră? Trebuie utilizate ponderi diferite pentru copii, bătrâni, pe sexe sau medii de rezidență? Se modifică aceste scale de echivalență în timp? Iată câteva din întrebările la care am încercat să dăm un răspuns, odată cu estimarea unei scale de echivalență care să reflecte comportamentul real al gospodăriilor din țara noastră în ceea ce priveşte consumul.