Vocile romilor, în general, și cele ale femeilor rome, în special, ar trebui să facă parte integrantă din agenda politică strategică. Cu toate acestea, femeile de etnie romă nu sunt încă reprezentate în parlamentele naționale ale țărilor UE, iar vocile lor continuă să fie în mod vădit absente de la dezbaterile cheie de elaborare a politicilor privind situația romilor.
Incluziunea romilor este importantă pentru guvernele naționale, în parte datorită faptului că romii sunt cea mai mare minoritate etnică din Europa, cu aproximativ șase milioane de locuitori în UE (Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, 2018). De asemenea, și mai important, majoritatea se confruntă cu sărăcia, marginalizarea, excluderea, prejudecățile și discriminarea (Comisia Europeană, 2011). În ultimele decenii incluziunea romilor a fost pe agenda guvernelor naționale ale tuturor statelor membre ale UE. Anul acesta, probabil într-o măsură mai mare decât în anii anteriori, am văzut și am auzit vocile femeilor rome care îmbrățișează feminismul și care contestă stereotipurile prin artă, muzică și dans (Meaker, 2018). Cu toate acestea, reprezentarea lor politică continuă să fie practic inexistentă.
Potrivit lui Verloo (2005), perspectivele și experiențele membrilor societății civile și ale experților contribuie în mod semnificativ la dezbaterile politice privind egalitatea și incluziunea și pot duce la împuternicirea celor marginalizați și oprimați din punct de vedere istoric (Verloo, 2005). De asemenea, preocupările feministe aduc perspective noi în discuțiile despre incluziunea etnică, cum sunt preocupările legate de structurile de putere și modul în care clasa, rasa și genul se intersectează pentru a crea grupuri dezavantajate și discriminate. (Surdu & Surdu, 2006).
Studiile arată că există o ambivalență profundă față de romi. De exemplu, o anchetă din 2008 privind portretizarea femeilor rome din muzeu arată că reprezentarea romilor întărește ideea stereotipului potrivit căruia romii aparțin
Pozițiile și practicile de atitudine față de romi acoperă nuanțe variate – de la tolerante și compătimitoare, la paternaliste și atitudini eliminaționiste care apar în circumstanțe extreme (Tileagă, 2016). Ambivalența față de romi acoperă spectrul politic. Percepția asupra romilor avansată de documentele strategice românești privind incluziunea romilor este că romii sunt un grup care sfidează sistemele societale dominante de locuire, educație și ocuparea forței de muncă. În România, dar și în alte țări europene, aceasta nu este o percepție minoritară: face parte din percepția predominantă. De exemplu, Marinaro (2010), observă că în Italia politicile publice au reprezentat romii ca o amenințare la adresa securității populației obișnuite. Acest lucru a dus la un control mai strict al poliției în comunitățile cu un număr mare de romi și la o supraveghere sporită în lagărele nomade. Au fost găsite raționamente similare cu privire la comportamentul considerat nedorit sau delincvent al romilor în Franța (Nacu, 2011), Germania (Lucassen, 1997), Finlanda (Ternoven & Enache, 2017), Suedia (Lindstrom, 2015) și Marea Britanie (Grill, 2012).
Astfel de argumente duc la politici sociale care încearcă să gestioneze persoanele de etnie romă fără a recunoaște diversitatea acestora și la politici publice care încorporează hegemonii sociale în diferite grade (Nicolae, 2012). De exemplu, strategia românească de incluziune a romilor până în 2020 urmărește să ofere romilor un acces egal, liber și universal la o educație de calitate pentru a sprijini creșterea economică și dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere (Guvernul Romaniei – HG 18/2015 , 2015). Cu toate acestea, în practică, deși materialele despre cultura și istoria romilor există într-o varietate de limbi, inclusiv în limba română, curriculumul educațional nu le include (vezi, de exemplu, Consiliul Europei, 2018).
Acest rezultat poate fi analizat ca ignorarea și reducerea la tăcere a vocii minorităților la nivel structural (Schröter, 2013). În plus, prin excluderea vocilor non-hegemonice ale femeilor rome, documentele de politici pentru incluziunea romilor contribuie la menținerea hegemoniei culturale și etnice. Integrarea perspectivelor feministe ale romilor în dezbaterile despre incluziunea romilor este esențială pentru procesul democratic de elaborare și implementare a politicilor.
Colaborarea cu categorii heterogene de persoane cu diferite experiențe de viață permite o mai mare concentrare asupra diversității prin intermediul politicilor care vizează să creeze egalitate în rezultate între indivizi și grupuri de oameni. Neaga (2016) sugerează două moduri în care perspectivele feministe pot fi încorporate în agenda publică. În primul rând, organizațiile de femei rome pot lucra pentru a elimina decalajul dintre o ideologie feministă progresistă și comunitatea romă tradițională și patriarhală. În al doilea rând, organizațiile de femei rome își pot întări cooperarea cu organizațiile feministe. Această cooperare există deja. De exemplu, Școala Națională de Studii Politice și Administrație Publică oferă un program de doctorat care se axează pe problemele romilor, oferind o platformă pentru femeile rome de a-și construi propriile discursuri despre feminism, empowerment și incluziune (puteți găsi mai multe informații aici: http://www.politice.ro/en/research-centers). Programe similare pentru absolvenți pot fi găsite în alte țări europene, cum ar fi Ungaria (pentru mai multe informații, consultați: https://www.ceu.edu/unit/romani-studies-program), Marea Britanie (pentru mai multe informații, consultați: https://romani.humanities.manchester.ac.uk//index.shtml) și Suedia (pentru mai multe informații, consultați: https://www.sh.se/nairs). Aceste inițiative pot deschide calea pentru integrarea feminismului romilor în discursul politic.
Viitoarele documente de strategie națională ar trebui să ofere o înlăturare puternică a stereotipurilor etnice și a discriminării femeilor rome, o evaluare corectă a provocărilor lor exprimate de femeile rome însele și măsuri adaptate la aspirațiile lor variate ca femei. În mod specific, atât documentele strategice naționale privind incluziunea romilor, cât și asociațiile comunităților de romi ar trebui să includă perspective feministe, să evite omogenizarea romilor, să dezvolte programe educaționale diverse privind istoria și cultura romilor, să promoveze o cultură care se îndepărtează de rolurile patriarhale găsite în multe comunități de romi și să se concentreze asupra elaborării politicilor sociale participative.
Bibliografie
Council of Europe. (2018). Education of Roma Children. Retrieved April 18, 2019, from Counsil of Europe: History and Culture: https://www.coe.int/t/dg4/education/roma/histoCulture_en.asp
European Commision. (2011). Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions. An EU Framework for National Roma Integration Strategies up to 2020. Brussels: European Commission .
European Union Agency for Fundamental Rights. (2018). Roma: Background. Retrieved December 4, 2018, from European Union Agency for Fundamental Rights. Themes: Roma: http://fra.europa.eu/en/theme/roma
Grill, J. (2012). Going up to England: Exploring mobilities among Roma from Eastern Slovakia. Journal of Ethnic and Migration Studies, 38(8), 1269-1287.
Guvernul Romaniei – HG 18/2015. (2015, January 21). Lege5. Retrieved May 8, 2016, from Decizia nr 18/2015 pentru aprobarea Guvernului Romaniei a strategiei pentru incluziune a cetatenilor romani apartinand minoritatii rome pentru perioada 2014-2020: http://lege5.ro/en/Gratuit/guytsnzsha/hotararea-nr-18-2015-pentru-aprobarea-strategiei-guvernului-romaniei-de-incluziune-a-cetatenilor-romani-apartinand-minoritatii-rome-pentru-perioada-2015-2020
Hasdeu, I. (2008). Imagining the Gypsy Woman. Third Text, 22(3), 347-357.
Lindstrom, T. (2015). They don’t fit in: Homeless EU migrants, new social risks and the mixed economy of welfare in Sweeden. Lund: Lund University Press.
Lucassen, L. (1997). ‘Harmful tramps’: Police professionalization and Gypsies in Germany. . In W. Lucassen, W. Willems, & A. Cottaar, Gypsies and other itinerant groups: A socio-historical approach (pp. 74-93). Basingstoke: Macmillan.
Marinaro, C. (2010). Life on the run: Biopolitics and the Roma in Italy. . Romani Mobilities in Europe: Multidisciplinary Perspectives (pp. 36-40). Oxford: University of Oxford, Refugee Studies Centre.
Meaker, M. (2018). Not just hosewives and whores: Roma women fight prejudice with art. Retrieved from Reuters. Big Story: https://www.reuters.com/article/us-germany-roma-art/not-just-housewives-and-whores-roma-women-fight-prejudice-with-art-idUSKCN1HC042
Mendez, R. P. (2007). Overcoming brides and grooms. The representations of lesbian and gay rights in Spain. In M. Verloo, Multiple Meanings of Gender Equality (pp. 207-232). Budapest: Central European University Press.
Nacu, A. (2011). The politics of Roma migration: Framing identity struggles among Romanian and Bulgarian Roma in the Paris region. Journal of Ethnic and Migration Studies, 37(1), 135-150.
Neaga, D. E. (2016). Empowering Roma women in Romania. Analize – Journal of Gender and Feminist Studies, 7, 27-37.
Nicolae, V. (2012). Roma Inclusion: Up to the majority. Retrieved December 4, 2018, from Eurozine: https://www.eurozine.com/roma-inclusion-up-to-the-majority/
Schröter, M. (2013). Silence and Concealment in Political Discourse. Amsterdam : John Benjamins.
Surdu, L., & Surdu, M. (2006). Broadening the Agenda. The Status of Romani Women in Romania. New York: Open Society Institute.
Surdu, L., & Surdu, M. (2006). Broadening the Agenda: The Status of Romani Women in Romania. New York: Open Society Institute.
Ternoven, M., & Enache, A. (2017). Coping with everyday bordering: Roma migrants and gatekeepers in Helsinki. Ethnic and Racial Studies, 40(7), 1114-1131.
Tileagă, C. (2016). The Nature of Prejudice: Society, discrimination and moral exclusion. (1st ed.). London: Routledge.
Verloo, M. (2005). Multiple Meaning of Gender Equality. A Critical Frame Analysis of Gender Policies in Europe. Budapest: Central European University Press.